WTF 2023, un festival care trebuie să meargă mai departe chiar la Bistrița

Din aceste motive am și vrut să explic ce e cu SEPULTURA, ce fel de muzică e asta și am scris aici: https://propolitica.ro/2023/08/23/way-too-far-rock-festival-2023-locul-unde-se-avanta-vulturii-de-la-sepultura-la-hammerfall/

WTF 2023 a fost o ediție de zile mari, cu trupe pe care, eu, în 1983, să zicem, când am ascultat prima dată Judas Priest și Motorhead, nici nu îndrăzneam să cred că le voi vedea vreodată live. Oricum, pe atunci era complicat să vezi și concerte pe VHS, dar asta e o altă poveste.

Muzica care s-a cântat pe pășunea Parcului Industrial a fost de cea mai înaltă calitate, dar dacă vă așteptați să fac cronici cum erau cele din vremurile de aur ale METAL HAMMER, una din cele mai profesioniste reviste dedicată muzicii rock, hard rock, heavy metal dar și altor genuri și subgenuri, nu cred că mă pot ridica la nivelul lor și, chiar dacă aș reuși, cine trimite articolul la Metal Hammer?

En fin, o spun fără ocolișuri: e greu să aduci HammerFall la Bistrița, asta pentru că e una din cele mai bune trupe de power metal din Europa, iar Mihai și Vera Petruț, alături de Gabi Urs au reușit acest lucru. Până la urmă, chiar și setlist-ul pentru WTF 2023 a fost unul consistent și a trecut publicul prin toate perioadele și erele acestei trupe de metal înființate în 1993. Iată setlist-ul: Brotherhood, Any Means Necessary, The Metal Age, Hammer of Dawn, Blood Bound, Renegade, Venerate Me, Last Man Standing, Crimson Medley, Let the Hammer Fall, No Son of Odin, Glory to the Brave, (We Make) Sweden Rock, Hammer High, Hector’s Hymn și Hearts on Fire.

Pentru orice rocker e mai mult decât suficient, iar Hammerfall-ul a cântat mult prea bine, dovedind că sunt ultraprofesioniști, adică nu au făcut rabat de la calitate, indiferent că se produc pe scenă la Monsters of Rock sau la Bistrița, capitala ruralizatului județ Bistrița-Năsăud. Prezența lor la WTF spune multe despre cât a crescut acest festival în industria muzicii rock și ce cotații are în acest moment.

Evident, toată lumea, a așteptat SEPULTURA. Vă spun că, așteptarea a meritat.

Nu, nu sunt fan dedicat brazilienilor, gusturile mele sunt mai teutonice în ceea ce privește trash-ul- KREATOR, doar că SEPULTURA a început să facă istorie după 1990, atunci când s-a putut, legal, să îi vezi pe video: Inner Self de pe Beneath de Remains. Nu a fost să fie cântată la Bistrița, în schimb, brazilienii au început concertul lor cu Isolation, o piesă de pe Quadra. Este cel de-al cincisprezecelea album de studio al trupei braziliane  Sepultura, lansat pe 7 februarie 2020. Este un album concept bazat pe numerologie, numărul patru și semnificația acestuia așa cum este descrisă pe Quadrivium. Isolation este o piesă în care este criticată Pandemia, dar mai ales măsurile dure luate de autorități, dar și  despre cât de orbi am fost ca oameni în fața marii minciuni din 2020: Extermination of ourselves, mass incarceration, Termination of ourselves, mass incarcerate, In the cage, in the cage, You will remain, In the cage, in the cage, You will remain, They’ll lock you down, Lock you down for life. De altfel, de pe același ultim album, Sepultura a mai cântat Means to an End, Ali, Agony of Defeat, Guardians of Earth, promovându-și cu succes un album scos în anul Pandemiei, an în care nu mai contat nimic în afara virusului. Fără ca nimeni din trupă să uite că au fost o formația anti-sistem în anii 90, Sepultura a reușit cu brio să ne reamintească acest lucru: Teritory, Propaganda sau Refuse/Rezist fiind deja clasice pentru cei care au ascultat Sepultura. Nu au lipsit nici piesele dedicate veșnicei lupte contra celor care distrug pădurile amazoniene: Guardians of Earth dar și a luptei indigenilor din uriașul stat federal brazilian pentru păstrarea identității: Ratamahatta și Roots Bloody Roots. Ciudată rău și cu versuri jumătate în portugheză, jumătate în limba indigenilor TUPI, piesa are o patină a ei, una întunecată și ce pare că vine din romanul lui Mario Vargas Liosa – Războiul sfîșitului lumii. Roots Bloody Roots este povestea însângerată a exterminării indigenilor de către portughezii ce au fondat imensul stat federal brazilian.

Ceva mai puțin de trupele românești care au urcat pe scena WTF 2023. Vă vorbesc despre ce am văzut eu – Altar și Trooper. ALTAR, trupă care se produce de 30 de ani și ține sus metalul din România: au fost buni, au cântat bine și sper să o țină așa mult timp de acum încolo. Despre Trooper, și ei veterani deja în rockul românesc: Foarte Bine. Mai multe, în toamnă cînd am înțeles că se reîntorc, probabil la Soho. Promit să merg să îi văd…

Revin cu ce am mai scris: Way Too Far Rock Festival 2023 este un festival-manifest, este un spațiu al sincretismului, iar prezența celor de la SEPULTURA sau HAMMERFALL este aproape un moment istoric pentru ruralul județ Bistrița-Năsăud, pentru întreaga Transilvanie. Din aceste motive ceea ce fac Mihai și Vera Petruț , Gabi Urs prin WTF, fac nu doar bine ci și reușesc să smulgă istoriei care se va scrie despre festivaluri, clipe magice…

PS: WTF mi-a dat ocazia să mă revăd cu vechi, vechi prieteni: Știu ei: Metaliferi 1, Metaliferi 2…