"Trag să îmi ating visele!" - Interviu cu Teodora Damian, realizat de Octavian Moldovan

-Teodora, citeam undeva că ai început să joci handbal înca de la vârsta de 3 ani. De unde vine această pasiune pentru handbal?

Pasiunea pentru handbal a fost mereu în familia mea, prin urmare, de acolo a pornit...mama ne ducea pe mine și pe surorile mai mari la meciuri și de acolo am început să iubim toate acest sport și mai apoi să îl și practicăm.

-Cum ai ajuns să joci handbal la echipa din Ocna Mureș?

Era cel mai apropiat loc unde puteam să joc handbal, îmi doream foarte mult să încep și eu, mă uitam la surorile mele cum joacă și eram nerăbdătoare să vină și rândul meu, nu conta unde, important era să joc.

-Cum ai ajuns la Turda?

A fost un moment în care simțeam că trebuie să urc puțin nivelul, eram la Pegasus Tg. Mureș în acel moment, un club deosebit, cu un antrenor și mai deosebit, dar simțeam că trebuie ceva mai mult, pot spune că a fost perfect timing între mine și Turda, exact în acel moment se înființase echipa, am fost chemată și mi s-a părut cea mai bună varianta pentru mine la momentul respectiv, consider ca am avut mult noroc cu Turda din orice punct de vedere, antrenori, conducere, colectiv, absolut tot.

-Unul dintre foștii tăi antrenori spunea despre tine ca ești un exemplu în pregătire, ca ești foarte serioasă. Modelul tău din copilărie spuneai că este Cristina Neagu. Nu crezi că te asemeni mai mult ca stil de joc cu Mica Brădeanu?

Mă bucur că am reușit să las o impresie bună, mereu încerc să dau tot ce am mai bun și să-mi pun sufletul în acest sport, atât la antrenamente, cât și la meciuri. Sincer, îmi place să cred că o sa am propriul meu stil, deși când eram mică încercam să fur foarte multe mișcări de la Cristina, sunt lucruri cu care ne naștem și nu le putem schimba, ele vin de la sine. În continuare mă uit la jucătoarele mai experimentate, chiar și de 10 ori la aceeași fază, și încerc să le ,,împrumut “ mișcările.

- Uitându-mă la data nașterii, la vârsta ta, ești încă foarte tânară. O mare perioadă a anului trebuie să mergi la școală, iar vacanțele ți le petreci în cantonamente, uneori la competiții. Când mai ai timp să te relaxezi, să te bucuri de lipsa de griji a copilăriei?

Da, anul acesta sunt în clasa a XII- a, urmează BAC-ul, după facultatea, sunt mai mulți factori de stres acum. Cât despre copilărie, copilăria mea a fost mereu în jurul handbalului, m-am mutat la 13 ani de acasă pentru că voiam să-mi urmez visul, a fost greu dar asta mă făcea fericită, pe teren am reușit să mă dezvolt și să mă maturizez, era locul în care mă simțeam liniștită și știam că sunt unde trebuie. Nu mi-aș fi dorit o altă copilărie, m-am maturizat mult mai repede așa, și nu cred că m-aș fi putut obișnui cu o copilărie normală, o vară întreaga liberă, să pot să ies când vreau, să nu am un program mereu, mi se par lucruri în eregula dacă mă întrebați acum. Așa am ajuns să apreciez mai mult fiecare zi liberă și să mă axez foarte mult pe recuperare, când am aceste momente.

-Ai vreun hobby? Mai ai timp de așa ceva?

Aș putea spune că timpul meu liber mi-a plăcut mereu să îl petrec cu colegele mele de echipă, mă simt bine când sunt cu ele, să stăm împreună, să ieșim undeva, să povestim … pentru că ele sunt familia mea în acest moment și mereu m-am atașat de colegele mele. Toate trecem împreună prin momente grele, momente bune și cumva se crează o conexiune, atât în teren, cât și în afară.

-Care este muzica preferată? Ce genuri de filme îți plac? Îți place să gătești, mai ai timp de asta?

Îmi place să ascult versurile, să fie ceva motivațional, îmi dă foarte multă energie și nu cred că aș putea să intru la antrenamente sau la meciuri fără să ascult niște muzică înainte.

Nu sunt neapărat fan filme, îmi place să mă uit la documentare despre carierele sportivilor de succes, să văd cum au trecut ei prin momentele grele, pentru că atunci când totul este ,,roz“ toți știm cum să reacționăm.

Da, îmi place să gătesc, de mică încercam tot felul de rețete, dar acum nu mai sunt așa liberă cum eram atunci.

-Pe ce post îți place mai mult să joci: centru sau inter stânga?

Nu am neapărat un post preferat, de exemplu la Turda jucam mai mult inter, iar la lot mai mult centru. Mă obișnuiesc cu stilul fiecărei echipe și îmi fac treaba acolo unde sunt jucată.

-Am vazut pe internet un filmuleț cu unele metode de pregatire ale lui Henny Reistad. Chiar dacă ea este foarte talentată, încearcă să-și îmbunătățească unele deficiențe. Lucrezi suplimentar pentru îmbunătățirea unor aspecte la care mai ai de lucru?

Da, îmi place mult să fac individualizare, s-a insistat foarte mult pe asta tot junioratul meu. Îmi plăcea foarte mult să rămân singură în sală, să fiu doar eu cu mine, mă filmam ca să mă uit după ce terminam, să știu ce să corectez în mișcările mele. Era momentul meu, sunt foarte critică atunci când vine vorba despre mine, pentru că mereu am fost obsedată să câștig, să fac tot posibilul să fie totul perfect. Am simțit de multe ori cum e să pierzi, meciuri foarte importante, finale, și obișnuiam să arunc mare pare din vină pe mine… Așa că mereu încerc să perfecționez ce lucruri știu că nu le stăpânesc prea bine sau ce aș putea îmbunătăți.

-De curând ai semnat cu echipa din Baia Mare. Unele jucătoare, care termină junioratul, preferă să fie în lotul unor echipe din ligă, chiar dacă nu joacă. Crezi că pentru tine este mai bine să joci acum, decât să faci parte din lotul unei echipe cu obiective mari în liga națională?

Da, după părerea mea, cu siguranță este extrem de important să joci. Eu cred că am făcut cea mai bună alegere. Aveam nevoie de o echipă cu un colectiv unit, pentru că doar așa pot funcționa lucrurile, iar aici chiar simt că suntem o echipă. Minaur este o echipă puternică, cu un staff și o conducere foarte bună, unde sunt convinsă că mă voi dezvolta, că o să învăț foarte multe și sper că o să prind cât mai multe minute, să pot ajuta echipa cât de mult pot eu.

-Ce îți dorești pe termen scurt, dar și mediu?

Pe termen scurt îmi doresc să fiu sănătoasă, pentru că am realizat cu timpul că asta e cel mai important, și în același timp să mă dezvolt ca și jucătoare, pasul de la juniorat la seniorat este mereu dificil, așa că sper să meargă totul bine. Iar pe termen mediu, îmi doresc să câștigăm, fie că e cu echipa de club, fie că e cu echipa națională, îmi doresc să câștigăm cât de mult se poate. Visul meu este să ajung campioana olimpică, să fiu cea mai bună versiune a mea, să îmi perfecționez jocul, așa ca termen scurt sau mediu, mereu o să trag să îmi ating visele.

-Un gând pentru susținătorii tăi?

Aș vrea să le spun că le mulțumesc extrem de mult, am fost foarte impresionată de multe ori de câtă susținere și energie pot primi de la ei, niște oameni excepționali, pe care sper că o să îi fac mândri.

Interviu realizat de Octavian Moldovan