Gusti

România noastră versus România lor

Ne-am fi dorit cu toții ca scumpirea energiei să fie un fake news. Ne-am fi dorit cu toții ca numărul (din nou) mare de îmbolnăviri de CoVid-19 și iminenta criză de paturi de la ATI să fie manipulări ale ocultei care ne vrea cipați. Ne-am fi dorit cu toții să trăim o viață la fel de bună ca președintele, premierul, parlamentarii de la putere și din opoziție, măcar o viață la fel de bună ca a miniștrilor demiși recent. Ne-am fi dorit și noi să ne luptăm pentru putere, măcar pentru funcția de președinte de scară de bloc, cu conturile pline, cu mașină și șofer la scară, cu echipă de PR plătită din banii publici.

Din păcate, în timp ce urmăresc lansări live pe Facebook cu prezentări de moțiuni politice, denumite fictiv “echipa câștigătoare” sau “forța dreptei”, românii de rând trăiesc live viața reală de coșmar. În goana pentru putere, de orice fel, politicienii i-au uitat complet pe oamenii de rând, care au rămas cu aceleași probleme nerezolvate, tot fără spitale, tot fără autostrăzi, tot cu pensii, salarii și alocații mici, deși, de-a lungul anilor, i-au votat pe toți cei care se află acum în Parlament. Cine și cum să-i ajute, dacă toți au promis, pe rând, că sunt mai buni decât ceilalți și au demonstrat, în același timp, că sunt la fel.

După paradele politice făcute pe stadioane, de PSD, asistăm acum la circul făcut pe Facebook și la televiziuni, de PNL la o mică gâlceavă a unui partid mai mic, USR-PLUS. Fără soluții la problemele reale, partidele politice rupt normele la inventivitate, când vine vorba de motive de scandal. Când te gândești că le-ai văzut pe toate, apare un conflict Orban – Cîțu, cu mesaje și păruieli publice la care nu te așteptai. La cât de mult le place tot scandalul ăsta, n-ar fi de mirare să amâne congresul până în primăvară, să-i mai țină ocupați lupta politică internă încă vreo șase luni. Președintele Iohannis, săracul, devine, brusc, jucător în partid, după ce a dormit atâția ani, mutat la Cotroceni, de la Sibiu, unde se întoarce să dezvelească câte o statuie. Ironic, nu? Pentru că o statuie a fost și Iohannis, în fruntea țării. 

Băieții ăștia, care ne conduc, au viața lor și a copiilor lor asigurată, au mintea prea odihnită de probleme reale și au timp suficient să poarte un război telenovelistic, știind că doar așa mai pot ieși în evidență cu ceva. Urmărim, zilnic, un serial de Netflix, pentru care plătim un abonament prea mare.

Și încă ceva: să nu credeți că, după data de 25, totul va reveni la normal. Nici pomeneală! Vor găsi alte motive de scandal politic, că doar așa își justifică existența și, mai ales, neputința.

 

 


Comentarii

Fii primul care comentează!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *