INTERVIU. Ioana Ardelean, omul dintre oameni. Unde prindem rădăcini când plecăm de acasă

Ioana Ardelean poartă în suflet amprenta Bistriţei şi nu va putea ieşi niciodată din matricea existenţială a familiei sale.  Poate fi descrisă în multe cuvinte, însă ROGVAIV este cuvântul potrivit pentru a o descrie pe Ioana Ardelean: extrem de vizibilă, caldă şi reală. În cele ce urmează, vom afla despre parcursul  ei, cât de greu a fost drumul dezrădăcinării de familie, dorul de meleagurile bistriţene, pasiunea pentru muzică, rolul de director PR Jidvei şi nu în ultimul rând, cea mai frumoasă parte a vieţii sale, despre care vorbeşte cu multă emoţie, dragoste şi  putere, cea de mama.

În urma tuturor acestor lucruri cărora Ioana îşi dedică tot timpul, a găsit o portiţă prin care ne-a lăsat să pătrundem în lumea ei, printr-un interviu acordat pentru InfoBistriţa.ro.

1. Cine este Ioana Ardelean?

Este o întrebare complexă, aş putea spune. Cred că este un om care încearcă să afle despre sine în permanenţă cine este, ce îşi doreşte, încotro se îndreaptă. Un om care se află într-un permament proces de autodescoperire şi reinventare. Cred că aceasta sunt: un om care caută să afle, pentru că aş vrea foarte mult să mă distanţez de un răspuns clasic prin care m-aş putea defini printr-un rol, pentru că rolurile ne definesc într-o oarecare măsură, într-o bună măsură. În acelaşi timp, ele nu sunt totul, unele sunt permanente cum ar fi cel de mamă, cel de femeie, soră, fiică sunt nişte rolurile pe care le avem pe termen lung, până la capătul călătoriei noastre pe acest pământ şi toate celelalte sunt nişte rolurile care pot fi tranzitorii. Nu mă limitez la roluri, sunt un om care caută să afle despre el, să se reinventeze şi să ţină pasul cu toate transformările care se petrec în jurul ei şi în interiorul ei.

2. Legăturile cu Bistriţa: copilărie, familie, amintiri. Cum a fost ieşirea din matricea existenţială a familiei?

Bistriţa pentru mine este şi va rămâne mereu acasă. Însă nu am ieşit din spaţiul acela şi nu cred că voi ieşi vreodată din poziţia în care să nu mă refer la Bistriţa ca fiind acasă. De fiecare dată când vin spre Bistriţa, zic că vin acasă. Va rămâne prima şi cea mai importantă casă a mea, locul din care îmi trag seva, rădăcinile, locul de unde m-am avântat spre cer şi spre alte drumuri. Este locul în care este familia mea, locul de unde de a lungul timpului am venit să îmi încarc bateriile. Cred că avem mai multe acasă în viaţa asta, am reuşit să îmi fac şi un acasă la Bucureşti, nu a fost neaparăt uşor, a fost un drum destul de anevoios. Dar acum acasă este şi Bucureşti, unde este familia mea, copilul şi soţul meu… Din matricea protectoare a familiei, nu ştiu în ce măsură ieşim vreodată din ea, suntem mereu copiii cuiva şi mereu părinţii cuiva. În timp şi în ultimii ani, aceste drumuri spre casă s-au mai rărit , din păcate pentru că viaţa vine cu multe schimbări şi schimbări de priorităţi, devenind mamă la rândul meu doresc să stau mai mult acasă lângă copilul meu.  Pentru orice tânăr care pleacă şi se desprinde, dezrădăcinarea e un proces care durează şi pe care fiecare dintre noi îl resimţim altfel. În primii ani abia aşteptam să termin facultatea şi să mă întorc, între timp a început să îmi placă. În Bucureşti am întâlnit oameni minunaţi, sper să contribui prin ceea ce spun la schimbarea modului de a privi stereotipic anumite zone ale ţării.

3. Ce valori te-au adus aproape de muzica populară şi cum ai descoperit această pasiune?

Am crescut cu muzica populară, am cunoscut-o cel mai mult prin intermediul şi prin glasul, ochii matuşii mele Cornelia Ardelean Archiudean. La noi se ascultă multă muzică, iar eu trebuie să mărturisesc că acesta a fost începutul: cântând de micuţă. Ca orice tânăr la o anumită vârstă m-am răzvrătit, crezând că nu mă regăsesc, dar la un moment dat m-am întors spre folclor, adică spre finalul liceului, după care am avut din nou o perioadă destul de lungă, eu voiam să cânt, dar nu cântam. Un moment din viaţa mea, m-a făcut să mă regăsesc şi să caut ceea ce îmi doresc, clipă  în care m-am reîndreptat spre folclor. Cât despre valori,  îmi plac foarte mult simplitatea pe care o aduce folclorul şi modestia. Cei care urcăm pe scenă trebuie să ne regăsim în această matcă. Modestia este garanţia autenticităţii conexiunii cu cei în faţa cărora cânţi.

4. Cum reuşeşti să îmbini domeniul artistic cu rolul de director PR Jidvei şi viaţa personală, cea mai importantă datorită copilului tău?

În ultima vreme aceste lucruri au fost influenţate şi denatura de contextul pandemic, bloncând putern viaţa şi proiectele culturale, dar revenind la întrebarea ta, Jidvei susţine şi promovează valorile tradiţionale. Având de peste 20 de ani, unul dintre cele mai mari festivale de folclor, cu finanţare privată. Un demers absolut lăudabil pentru o astfel de campanie care crede în promovarea şi susţinerea valorilor autentice, a ceea ce însemnă cântul popular, portul românesc , graiul românesc şi cred că ne-am întâlnit cumva într-un orizont comun. A fost o bucurie să mă alătur acestei echipe care organizează aceste mare festival, nu pot fi decât recunoscătoare companiei Jidvei pentru că mi-a încredinţat aeastă sarcină, oferindu-mi oportunitatea de a creşte şi învăţa, împreună cu o echipă care face lucruri frumoase. Legat de cealaltă parte a întrebării, am parte de susținerea soţului meu, ceea ce e minunat. Aşa cum spuneam la început, nu ne defineşte un singur rol pe care-l avem în viaţa asta şi atunci cred că fiecare dintre noi încercăm să ne exprimăm acolo unde ştim că avem ceva de dăruit. Sunt convinsă că voi găsi energia necesară pentru a le face pe toate bine.

5. Începutul poveştii tale cu cei de la Jidvei şi ce te-a făcut să o continui timp de 6 ani…

Sunt locuri în care odată ajuns, te simţi precum acasă. Inclusiv pe plac profesional poţi să ajungi să te simti acasă, iar onestitatea, pasiunea, dedicarea, o anumită igienă profesională şi multe alte valori pe care eu le-am regăsit la Jidvei, m-au făcut să mă simt acasă și desigur, nu pleci de acolo de unde te simţi bine. Este meritul lor, ştiu să ţină oamenii aproape şi ştiu să îi păstreze aproape de brand şi nu doar pe noi, cei care lucrăm pentru ei, ci si pe iubitorii vinului Jidvei.

6. Cum putem stabili puterea unui brand la noi în ţară? Cum a reuşit Jidvei să rămână un brand de top?

Pentru a stabili forţa pe care o are un brand e nevoie de mai mult instrumente cre măsoară, notorietatea, implicarea. Dar cred că un brand precum Jidvei reuseşeşte să se menţină în top prin faptul că îşi ţine promisiunile, prin rezultate, prin valorizarea tradiţiilor, întotdeauna aruncând un ochi spre viitor, spre inovaţie, ceea ce este foarte important, dar si respectul  pentru arta vinului, oamenii din interiorul companiei cât şi pentru cei care sunt făcute aceste vinuri.

7. Cum reacţionează un NUME în situaţiile de criză, pandemia spre exemplu? Ce face un brand în aceste momente?

Este vorba de poziţionare şi aliniere acţiunilor, demesurilor şi obiectivelor tale în fucnţie de context respect. Ferindu-mă de platitudini, este un lucru demonstrat, o criză nu vine doar cu provocări şi situaţii dificile, dar vine şi cu anumite oportunităţi care cumva te determină să te alinieză încât să supravieţuieşti şi să îţi atingi obiectivele, bineînţeles că vorbim de reprioritizarea acestora şi o regândire a lor, să fii în timp şi adecvat, pentru că este extrem de important. Am participat de curând la un eveniment in industrie, unde specialişti ai comunicării vorbeau despre faptul că multe dintre prefacerile care s-au întâmplat în ultimii doi ani, cel puţin în zona tehnologiei, trebuia să se întâmple în şapte ani. Vorbim despre schimbări cu o viteză uluitoare, brandurile au trebuit să se adapteze. Despre asta e vorba, despre adaptare, eu consider că cel mai importante este să rămâi cumva fidel şi să îţi respecţi angajamentele şi promisiunile. Nu trebuie să uităm despre empatie, modul în care te raportezi tu ca brand la ceilalţi.

8. Ce părere ai de modul în care s-au dezvoltat producătorii de vin din Bistriţa-Năsăud?

Este o surpriză plăcută, se fac paşi foarte importanţi şi în ceea ce priveşte comunicarea, prezentarea, calitatea vinurilor. Eforturile producătorilor de vinuri sunt lăudabile, din punctul meu de vedere. Atât de la noi din Bistriţa, cât şi din ţară, se fac paşi foarte importanţi.

9. Care este vinul tău preferat?

Este un vin Jidvei, desigur Este un vin desert, un vin obţinut într-un mod cu totul şi cu totul special. Se numeşte Eiswein Jidvei 2018. Nu întâmplător am participat la acel cules al strugurilor, undeva la începutul lunii decembrie 2018, în creierii dimineţii, foarte frig, este foarte important să fie frig atunci când sunt culeşi aceşti struguri, lăsaţi să îngheţe pe viţă. Este o poveste de vin, trebuie să fie degustat şi savurat pe deplin ca să poţi să înţelegi despre ce vorbesc, este o lume de arome şi de nuanţe, de fructe minunate.

10. Cum reuşeşti să ţii în viaţă latura artistică printre griji cotidiene, stres?

Este destul de complicat pentru că timpul este o resursă foarte importantă, la un moment dat devine una dintre cele mai importante resurse, aş putea spune. Încerc să îmi dăruiesc mie timp. Nu găsesc întotdeauna, au fost multe perioade în care l-am fărâmiţat în multe direcţii şi a fost mai complicat. Nici acum nu am o relaţie minunată cu timpul, dar e important ne lăsăm tot ce se naşte în noi să iasă la suprafaţă, să ne uităm spre noi şi să ne oferim timp.

11. Ce sfat i-ar da Ioana din prezent, Ioanei de la 18 ani?

Să fie atentă la ceea ce îşi doreşte şi să fie atentă la oameni, la energiile şi eforturile pe care le investeşte. În principiu, aş lasa-o să fie exact cum şi-a dorit să fie. Tot ceea ce trăim ne construieşte, ne modelează, ajunge să ne definească. Locurile prin care am fost, experienţele pe care le-am trăit, oamenii pe care i-am cunoscut, tot ceea ce a plecat de la noi sau a venit spre noi, ne-au făcut ca astăzi să fim noi.

Interviu realizat de Gabriela Speriuș