INTERVIU cu Lena Brebeanu, realizat de Octavian Moldovan: “Pe un Ferrari nu lipești abțibilduri!"

-În ultimul timp, la naționalele de junioare și tineret, rezultatele nu au fost cele dorite. Care credeți că sunt motivele?

Lena Brebeanu: Rezultatele din trecut nu au fost conjuncturale și nici întâmplătoare! Din păcate, unii dintre antrenori nu au învățat, nu au citit, nu au auzit de Ghermănescu, Bota, Gogîltan, Negulescu, Nedef, Oprea V., Mandel ... Au renunțat să mai urmeze … școala românească de handbal. Antrenorii de la juniori erau adevărații meseriași, cu ani vechime, care aveau obiective de instruire, puteau lua o categorie numai dacă formau jucatori/jucătoare pentru lotul național! Individualizarea, specializarea pe post a sportivilor erau ore în plus de muncă, din cauza lipsei de calificare a multor antrenori de copii și juniori.

-În fiecare generație de junioare există “mari promisiuni”, dar acestea nu ajung să confirme când ajung să joace la echipele de senioare. Cum credeți că ar trebui să se procedeze?

Lena Brebeanu: Știți câți copii se nasc talente și mor speranțe, iar marea familie a handbalului îi abandonează?

De ,,semănat” nu prea se mai ,,seamănă” la copii și juniori! Deja de la junioare 4 și 3 sunt puțini antrenori formatori, care lucrează și cresc sportive. Sportivele locale sunt înlocuite cu sportive din alte localități, nu întodeauna mai talentate, dar mai ,,lucrate”, mai bine pregătite, de un antrenor care va rămâne anonim! Cluburile din ligă au academii, antrenori care ,,selecționează” cele mai bune elemente de la alte echipe, de la un antrenor care a ,,semănat”, dar nu s-a bucurat de munca lui. De ce să lucrezi, când poți lua din grădina vecinului?

Din păcate, conducătorii de cluburi le fac pe plac antrenorilor avizi de medalii si faimă, care nu au înțeles menirea lor: să selecționeze (respectând criteriile de selecție, modelul somatic și motric al jucătoarei de înaltă performanță, să respecte etapele învațării, etc.), să promoveze la eșaloanele superioare handbaliste, care să corespundă somatic, motric, tehnic, tactic individual și colectiv (pe toate fazele atacului și apărării, modelului de joc conform vârstei). Dacă ,,sămânța” nu este bună, nu putem face performanță. Dar și dacă ,,terenul” nu este bun (antrenorul formator ), sportiva moare speranță! Strângerea prematură la o echipă a mai multor lideri de la copii și juniori este o mare greșeală. Fiecare lider junior trebuie să aibă o echipă, multe mingi care să îi treacă prin mână. Acum văd potențiali lideri pe banca de rezerve. Din păcate se vor pierde, pierdem și noi un potențial talent pentru echipa națională.

Ungaria stie lecția selecției și a formării de lideri pentru echipele naționale. Pentru noi, vechii antrenori formatori, această lecție era obligatorie de știut ... de aici și rezultatele internaționale, sportivele crescute de noi jucau în Europa, la echipe de prestigiu. Cu testele grilă nu văd revigorarea handbalului feminin.

-Credeți că pentru o jucătoare care încheie perioada de juniorat, trecând la senioare, este mai bine să joace în campionatul de tineret? Acest campionat având foarte puține etape, ar putea ele să progreseze vizibil?

Lena Brebeanu: La nivel de junioare I rămân foarte puține junioare în circuit, ca efect se reduce și nr. de echipe în campionat. În echipe, majoritatea jucătoarelor care joacă efectiv sunt junioare II. În majoritatea echipelor, pentru a se respecta regula celor 8 junioare I pe raportul de joc, pe bancă sunt junioare I doar pentru a nu fi penalizată echipa. Junioarele I de valoare sunt ,,promovate”, nu întodeauna pentru valoare, la campionatul de tineret. Campionatul de tineret a distrus campionatul de junioare I, echipe retrase, s-a restrâns numărul de sportive junioare 1 care nu joacă efectiv, nu prind minute de joc cum prindeau la junioare 1. Se sare peste 2 ani, de la junioare 1 direct la tineret. Rezultat: lipsa de instruire în pregătirea sportivelor (cum am sări peste 2 ani de școală). De aici accidentări, deficiența în instruire, tehnica de bază, nivelul scăzut de pregatire despre care vorbesc antrenorii de la loturi și din liga florilor. Junioarele II, care joaca în campionatul de junioare I, sunt forțate, jucând la 2 categorii de vârstă, au multe meciuri, dar sunt neglijate obiectivele de instruire, nu au timp să se refacă ... accidentări, școala neglijată. Și aici dispar sportive din circuit! Grav este că nr. mic de echipe la junioare I înseamnă că vom avea mai puține sportive lider, acele sportive care trag echipa după ele (ex.Cristina Vărzaru la CSȘ Corabia )! Prin strângerea sportivelor junioare 4 și 3 prematur, la o singură echipă, nu mai apar jucătoarele de excepție, liderii.

Ar trebui insistat pe pregătirea specială a antrenorilor de la copii și juniori, obligația acestora să urmărească obiective de instruire a sportivelor, nu obiective de performanță. Recompensarea antrenorilor formatori să se facă la promovarea unei sportive (30% din grila de formare a fost pâna în 2011). Salariu de merit ar trebui acordat (nu pentru medalii) pentru promovarea sportivelor la lotul național. Premierea antrenorilor formatori să se facă la obținerea unei medalii cu loturile naționale. Nominalizarea acestora și a cluburilor unde s-au format ar trebui evidențiată în media, inclusiv când au loc jocuri internaționale. Sportivele de la Centrele de Excelență au fost promovate acolo de un club și un antrenor formator, iar aceștia trebuie nominalizați! Antrenorii formatori sunt la baza piramidei, FRH trebuie să îi ajute cu programe de pregătire, transmiterea concepției de joc etc, transmiterea criteriilor de selecție pentru loturile naționale (antrenorii formatori vor lucra individualizat pe posturi).

Nu avem nevoie de campionat de tineret! Noi trebuie să revenim la un campionat puternic de junioare I, cu multe echipe care să formeze lideri, responsabili, să ducă o echipă în spate. Acei lideri vor putea face pasul către liga florilor, cu siguranță.

-De-a lungul carierei dumneavoastră de antrenor, ați descoperit, antrenat și lansat în handbalul mare foarte multe handbaliste. Care este secretul succesului dumneavoastră?

Lena Brebeanu: Am urmărit mereu să descopăr talente și să le promovez la echipele naționale și senioare. Am lucrat mult la individualizare, apărare și atac, specializare pe post. În meciuri înregistram erorile individuale (urmăream jucătoarele, mai puțin scorul sau arbitrajul), iar la antrenamentele următoare le corectam. Normal că a venit și rezultatul cu echipa! Eu am fost premiată de FRH financiar în 2005, 2010, 2015 la toate medaliile la senioare, dar și la tineret și junioare!

-Am observat că noile generații de jucătoare romnce se remarcă mai ales prin tatuaje, piercinguri. Ce credeți, prin ce ar trebui să se remarce jucătoarele tinere?

Lena Brebeanu: Eu nu am avut această problemă. Dar nu aș accepta, de asemenea, și genele false. Fiecare antrenor, club, are un regulament de ordine internă, pe care părinții îl semnează. Eu le spun că ele trebuie să iasă în evidență prin jocul lor pe apărare și atac, nu prin altele. Aici parinții trebuie să i-a măsuri, fiindcă fetele îi reprezintă pe ei și în primul rând clubul. La sportivele străine (de exemplu cele din Danemarca, Norvegia) nu ai să vezi așa ceva. Djokovic a fost întrebat de ce nu are tatuaje, iar răspunsul lui a fost: “Fiindcă pe un Ferrari nu lipești abțibilduri!”.

-În lunga dumneavoastră carieră ați antrenat multe fete. Vă rog să-mi spuneți care este handbalista preferată, despre care vă amintiți cu plăcere ca ați antrenat-o.

Lena Brebeanu: Nu voi nominaliza nici o jucătoare proprie. Nu ar fi corect, pe toate le am în inima mea, eu nu am avut rezerve, au fost jucătoare de schimb. Am reușit să am echipe cu loturi numeroase. Le apreciez foarte mult pe toate, performere în sport sau performere în alte domenii. Sunt mândră că am format fete puternice, care au performat în viață. Directoarea LPS Brașov, Drăcea Daciana, a fost sportiva mea, ea și Paula Ungureanu erau grozave în poartă, pe generația lor!

Deși doamna Brebeanu nu a dorit să nominalizeze vreo handbalistă lansată în handbalul de performanță, o parte dintre ele sunt: Paula Ungureanu, Alina Petrache, Simona Sîrbu Vintilă, Andreea Bujor, Miruna Pica, Oana Căprar, Ana Maria Cristea, Delia Mărginean, Ana Maria Berbece, Alexandra Prodan, Maria Demeter, Ana Lopătaru, Denisa Lache, Cristina Iordachi, etc.

-Există o rețetă a succesului în promovarea tinerelor handbaliste? Există nenumarate discuții pe grupurile de handbal, unii dau ca exemple modelele din țări ca Ungaria, Olanda, Norvegia, Danemarca, Franța. Credeți că putem urma unul dintre aceste modele sau ar trebui să avem un model românesc, dar unul performant?

R: Trebuie să urmăm un model românesc, dar să învațăm, să împrumutăm și să adaptăm la calitațile fetelor noastre și din celelalte școli de handbal valoroase. Brazilia, Spania, mai nou Elveția, au și ele jucătoare tinere foarte bune.

-În încheiere, ce vă doriți pentru handbalul românesc?

- Lena Brebeanu: Handbalul a devenit pasiunea, meseria mea și modul meu de viață. Nu pot sta departe de fenomen nici acum la pensie. Îmi doresc foarte mult ca handbalul românesc să revină acolo unde a fost, cât mai des pe podium.

Interviu realizat de Octavian Moldovan