Gabi Rus, drept la replică pentru InfoBistrița.ro. Vezi ce transmite tânărul despre postările pe Facebook

Gabriel Rus, tânărul din Târlișua care ispășește o pedeapsă în închisoare, după ce a provocat un accident rutier în care a decedat un om, a transmis redacției noastre, prin intermediul administratorului paginii sale de Facebook, un drept la replică în urma articolului publicat pe InfoBistrița.ro. Redăm mai jos dreptul la replică:

“Drept urmare a articolului apărut pe InfoBistrita.ro in data de 07/02/2020, vreau sa aduc câteva lămuriri cu privire la afirmațiile ironice, instigatoare și neadevărate publicate in articolul mai sus menționat; cât privește afirmația ca as avea telefon in Penitenciar, va asigur ca nu este adevărat, respect toate regulile acestei unități și folosesc căile legale de comunicare cu mediul extern.

Observ o curiozitate, o răutate, o invidie fără margini a acelorași câtorva persoane care ma denigrează prin comentarii răutăcioase, fără a mă cunoaște. Probabil cu care mă judecă la tot pasul, o fac din frustrare, lipsa de alta ocupație, sau pur și simplu prostie. Toți suntem oameni, cu toții facem greșeli, unii mai grave altii mai puțin grave, dar sa nu uitam, ca nu am făcut o fapta cu intenție!

Cu privire la nefericitul accident rutier, regret nespus de mult, realizez și îmi asum responsabilitatea, drept urmare plătesc și în prezent pentru ceea ce am făcut. Voi care judecați atât de aspru și inuman, consider și cred ca sunteti fără de greșeli și păcat, și chiar va doresc in continuare sa rămâneți așa, sa nu aveți de a vă bate de sistemul judiciar și de cel de detenție românesc. Nici vouă! … celor care ma denigrați, nu va doresc sa experimentați acest mediu. Doar persoanele cu principii bine conturate, cu un psihic puternic, reușesc sa reziste in pușcărie și să rămână ancorati in realitate. Ironia sorții face că in penitenciar am întâlnit unele persoane pe care le cunoșteam de afară, in libertate erau mari și tari, umblând pe strada bătându-se cu pumnii în piept, iar acum, aici, își plâng in pumni, simțindu-se încolțiți, fiindu-le frica sa iasă din camere, deoarece pușcăria nu este un mediu foarte prietenos, ținând cont ca aici se afla cei mai răi și periculoși oameni din societate. Așa ca nu mai tot judecați și doriți răul. Atât in viața din exterior, înainte de a fi închis cât și acum in penitenciar, eu prin modul, atitudinea și stilul meu de a fi sunt respectat de marea majoritate a acestor persoane. Și eu la rândul meu îi respect pe acești oameni, deoarece indiferent de fapta pe care au comis-o, cred ca fiecare are dreptul la viața, dreptul de a fi tratat uman, dreptul și șansa de a se reabilita și reintegra în societate. Uni oameni de afară, din societate civilă, care fac comentarii răutăcioase, ar trebui sa înceteze cu respingerea aceasta față de deținuți, deoarece nu ajuta cu nimic la reintegrarea acestora, ba chiar dăunează reabilitării, inducandu-i deținutului proaspăt eliberat o stare de repulsie și de agresivitate. Indiferent de circumstanțe, ca as fi in libertate, sau în speța de acum, că sunt închis, EU, Gabriel Rus, rămân aceeași persoana verticală, omenoasă, care își continua proiectele ambițioase, atât politice cât și sociale și de dezvoltare a comunității. Pentru voi care nu ma cunoasteti, va spun sa știți, sunt o persoana sociabilă, provin dintr-o familie modesta care a muncit o perioada de 20 de ani in străinătate. De asemenea și eu am muncit o perioada de timp in diaspora după care m-am întors in România, intrând in lumea antreprenoriatului, deschizând diferite business-uri și participând activ in societatea civilă prin intermediul ONG-ului “Ținutul Haiducilor Tîrlișua”, menit sa dezvolte și sa promoveze întreaga vale a Țibleșului. Prin activitatea mea politică sau de “influencer” cum ați spus voi în articolul precedent, arat ca sunt o fire puternica, muncitoare care demonstrează că ori cu câte pietre s-ar arunca în mine, nu mă las demoralizat. Prin fiecare scriere a mea, eu arunc stimulente conceptuale în spațiul public, deoarece îmi doresc ca omenirea să evolueze la un stadiu superior în care să ne acceptam unii pr alții, promovând echitatea socială.

Noi tinerii vizionari de azi, adulții de mâine, viitorii bătrâni, avem datoria de a da speranța schimbării următoarelor generații!”