Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud: La sat copilăria e o vârstă autonomă, care înflorește pentru sine

„La sat copilăria e o vârstă autonomă, care înflorește pentru sine. (…) A trăi la sat înseamnă a trăi în zariște cosmică și în conștiința unui destin emanat din veșnicie. Îmi iau voie să evoc o conversație între copii, – nu inventată pentru a broda literatură pe marginea ei. Reproduc conversația de pe discul de […]

„La sat copilăria e o vârstă autonomă, care înflorește pentru sine. (…)
A trăi la sat înseamnă a trăi în zariște cosmică și în conștiința unui destin emanat din veșnicie.
Îmi iau voie să evoc o conversație între copii, – nu inventată pentru a broda literatură pe marginea ei. Reproduc conversația de pe discul de ceară al celei mai fidele memorii. Nu aveam mai mult de șapte ani. Eram vreo cinci băieți, toți cam de aceeași vârstă; stam în cerc, calmi, în mijlocul uliței pe înserate. Nu mai știu în ce legătură s-a întâmplat ca unul să arunce întrebarea: „Cum o fii când ești mort?”. Unul dintre noi a răspuns neîntârziat, ca iluminat: „Mort trebuie să fie ca și viu. E așa că nici nu știi că ești mort. Noi, bunăoară, stăm aici în cerc și vorbim, dar poate că suntem morți, numai că nu ne dăm, seama.”
Încă o dată, – scena s-a petrecut întocmai. N-am împodobit-o cu nici un detaliu imaginar. Mi-aduc desăvârșit de bine aminte și de fiorul încercat în fața prăpăstioasei perspective deschise prin răspunsul acelui băiat. Era acel cutremur, ce-l încerci în copilărie, ca și mai târziu, când calci prin preajma ultimului hotar.
O fetiță, prietenă de joacă, se cățăra în prunii cimitirului, crescuți pe morminte. Spunea sărind, că vrea să vadă ce gust au morții, și încerca prunele. Când mușca dintr-o prună amară, spunea că mortul de la rădăcină trebuie să fi fost rău. Când nimerea în alt pom o prună dulce, zicea mortul de la rădăcină, trebuie să fi fost om bun.
Iată concepții, viziuni, presimțiri, care cresc în chip firesc, chiar în imaginația copiilor din lumea satului. (…)
Iată experiențe vii care leagă cerul de pâmânt, care fac o punte între viață și moarte, și amestecă stihiile după o logică primară, căreia anevoie i te poți sustrage, și care mi se pare cu neputință în altă parte, decât în mediul înțeles și trăit ca o „lume” a satului.”
Sursă text: Lucian Blaga, „Elogiu satului românesc”, publicat în „Revista Ilustrată”, nr. 2, 2004, pag. 12.
Photo credit: Ioan Șușca, „Vecinul de la Telciu” – 1983.
Postare propusă de etnolog prof. Emilia Ometiță, șef – Biroul Cultură Tradițională, Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud.

Etichetele acestui articol sunt Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud,copilărie

COMENTARII


CELE MAI CITITE ȘTIRI


ULTIMELE COMENTARII

Gabor

24.10.2025

Pui de nine

22.10.2025

Fara sa fiu rău acest Solcanu e consilierul lui Cristian Nicolae când era viceprimar!?? Apoi a fost dat în judecată de CJ că nu a făcut treabă ? Apoi se plimba prin partidele la putere și întinde mâna aiurea? Zic și eu ..noapte buna

Principele Nicolae a primit un tablou al artistului bistrițean Adrian Solcan (FOTO)

Remus

21.10.2025

Pentru corectitudine. Croația nu este împărțită în județe ci în cantoane, denumire moștenită încă din Evul Mediu. După destrămarea RSF Iugoslavia, Croația și-a declarat independența la 8 octombrie 1991, iar în 1992 s-au reînființat cantoanele. In prezent ...

Președintele Radu Moldovan și primarul Gabriel Lazany, vizită oficială în Croația

Adriana Turc

21.10.2025

Piticul ăsta senator cică mârlan neales de nimeni , marca pură PSD

Senatorul Cristian Nicula, întâlnire cu tinerii care participă la cursuri de Internship la Senat

Acest site folosește cookies

Alegeți care tipuri de cookies să fie utilizate; site-ul folosește cookies pentru a examina traficul și activitățile utilizatorilor de pe acest web-site, pentru marketing și pentru a oferi funcționalitate de tip social media. Citește mai multe despre cookie-uri

Necesare
Funcționalitate
Analiză
Marketing