Orice ar zice ei, presa reprezintă o putere și e liberă

În urmă cu vreo 15 ani, în primele zile ca jurnalist la televiziunea locală AS TV, am ajuns într-un sat de lângă Bistrița, la o familie cu trei copii, care învățau la lumina lumânării, pentru că nu aveau curent electric. Într-un imobil pe care cu greu îl puteai numi casă, cu un miros aproape imposibil de suportat, o combinație nefastă între fumul de la lumânări, mirosul mâncării prăjite, mucegaiul și mizeria din casă, își ducea traiul familia amărâtă, care-și pierduse orice speranță la un trai decent. Și animalele trăiau și mâncau mai bine decât ei, în unele zone din județ.

După câteva ore de la filmarea reportajului, când am ajuns acasă, încă mai simțeam mirosul sărăciei în care trăiau bieții copii. Mi-am dat seama că șansa la educație e o glumă pentru ei, deși acum îmi place să cred că măcar unul a ajuns să facă școală cel puțin până la nivel universitar. Cel mai crunt mi se părea că, la nici 20 de kilometri de Bistrița în care noi aveam calculatoare, Play Station și alte gadgeturi pe care le consideram o banalitate, sunt copii care nu au curent electric să poată învăța. 

Oamenii aceia au implorat pe toată lumea, pe primar, pe parlamentari, pe prefect și pe cine au știut ei, să le tragă curentul electric care le-ar fi asigurat un salt calitativ al vieții pe care noi nu-l mai apreciam, din obișnuință. Nu s-a rezolvat și au ajuns la presă, ca un ultim act de disperare. 

După 15 ani, trăim și acum, destul de des, aceeași poveste, dar în alte forme. Primim multe mesaje de la oameni disperați, care au diferite probleme, pe care autoritățile le ignoră. Familii care nu au ce pune pe masă, bolnavi care nu găsesc diferite medicamente în farmacii, cetățeni care au fost supuși abuzurilor băncilor sau ale IFN-urilor, oameni care au luat diferițe țepe, care nu-și găsesc dreptatea nici în instanță și care și-au pierdut speranța, apelează la presă. Majoritatea cazurilor sunt relatate, multe din ele se rezolvă după ce apar în presă. 

De ce? Pentru că, oricât ne-ar ataca unii, presa rămâne de partea binelui și rămâne o forță. Încercările firave și mai nou, concertate, ale postacilor de partid, de a decredibiliza jurnaliștii nu fac decât să întărească presa, pentru că oamenii simpli înțeleg că politicienii se tem de puterea cuvântului scris în ziar și de aceea recurg la astfel de personaje sinistre, care pun comentarii negative la adresa jurnaliștilor. 

Apropierea campaniei electorale va aduce, cu siguranță, un nou val de atacuri la adresa presei locale, din partea celor care preferă să împrăștie ură, în loc să încerce să construiască ceva. Dar, pentru noi, jurnaliștii din Bistrița, care suntem de mulți ani pe baricade, nu e nimic nou și ne lasă rece. Pentru că, după câteva luni, ei se vor întoarce la viața lor anonimă, pierzându-și interesul pentru vreo funcție sau pentru vreun beneficiu de la partid, iar noi vom rămâne tot aici. 

Azi e Ziua Mondială a Libertății Presei și, orice ar spune unii, presa e liberă și e o putere.


Vizualizari: 543

Comentarii

fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *